Tea o’clock

In asa Duminca mohorata, ceaiul bun este singurul lucru pozitiv.

Savurat la Carturesti – intr-o zumzaiala intelectuala, la Ceainaria Cotroceni – intr-o psihedelica liniste, sau la Pipe si Carti intr-o atmosfera mai boema, ceaiul de calitate este panaceu pentru suflet si trup.

O privire in coltul ochiului sau o sclipire in geam sunt de ajuns pentru a acompania ceremonia personala de degustare a ceaiului.

Sa facem liniste asadar, sa ascultam bolborositul apei care fierbe si apoi sa inchidem ochii adulmecand ultima respiratie a plantei, din infernul aromat al ceainicului.


„- Cine sunt eu ?” – intreba ceaiul

5 comments

  1. ce sa zic e frumos ceea ce scrii si ceea ce speri
    ceaiul este mai mult o atmosfera

    e frum oasa poza

    dar ce poti spune despre ceea ce a zis dostoievski poate sa moara toata lumea eu sa-mi beau ceaiul ?

    ma tot gangesc la niste idei legate de chipul uman cum as putea sa le pictez
    pe curand

  2. De ce ma gindesc eu ca e picturala, ca o aveti din familie…
    Seamana aceasta imagine cu ceva di stilul francez clasic al anilor `40…
    O imagine care povesteste si totodata imbie la presupuneri… interesant!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *