1 comment

  1. Mijloc negru ce ma doare,
    Timp havuz cu radacina,
    Din lumina de la soare
    Si-a tristetilor gradina.

    Nu stiu sa ma uit in urma,
    Totu-i doar perdea si umbre,
    Ce originea mi-o curma,
    In trecuturile sumbre.

    N-as putea privi in fata,
    Am uitat sa zbor spre cer.
    de atat sublim in viata,
    Ma innabus in eter.

    Doar prezentu-i clar, cuminte,
    Zugravit in iz de toamna,
    Cadru aspru in cuvinte,
    Ce-n petale ma condamna.

    Departarea-i dulce-usoara
    Ma imbie sa alerg
    Peste toata aceasta toamna,
    Tot amarul sa mi-l sterg.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *