Casa din vis

Nu de putine ori m-am gandit in ultima vreme la casa bunicilor. Neobisnuita pentru oraselul in care traiau. Mare, impunatoare, cu etaj. A starnit multe invidii la vremea constructiei si mult timp dupa aceea, in ciuda faptului ca a fost ridicata cu mare efort si multe sacrificii.
Acum este trista, nelocuita dar inca impunatoare si multi se uita la ea stramb.
I-am promis ca dupa ce-i fac poze, voi avea grija sa-i redau viata si sa-i scriu istoria asa cum o stie ea.

8 comments

  1. Casa bunicilor… simbol al universului copilariei noastre… Cate povesti ascunde ? Cate amintiri ?
    Timpul e necrutator … isi lasa amprenta peste toti si peste toate !
    Imaginea zidurilor in ruina , te determina sa faci macar pentru cateva clipe, o calatorie plina de nostalgie in trecut – spre „radacini” – calatorie echivalenta cu un „return to innocence”…

  2. Amintiri…amintiri…amintiri…o farima de amintire ce ne aduce aminte ca nu am fost mereu mari…ci am crescut….am crescut…ne-am maturizat si am ajuns ca azi sa vedem cu alti ochi copilaria…amintiri…aminti…amin

  3. Imi place foarte mult a 2-a in care se vede o fotografie intr-o oglinda sparta. Nu stiu de ce exact insa mi se pare ca am aceiasi senzatie pe care o am privind unele fotografii ale lui Bresson care reusea de-asemnea sa aduca in acelasi plan al fotografiei lumi aparent separate dar totusi legate prin sensuri.

  4. Ce noroc pe tine sa ai o casa a bunicilor. Cea a bunicii mele s-a vandut… Amintirile melema intristeaza, probabil din motivul asta.
    Oricum, cum zice si Tia, n-ar fi rau o renovare 🙂

  5. Reda-i viata neaparat si construieste acolo lumea ta si astfel bunicii vor fi mereu cu tine.Pastreaza insa cu orice pret ceea ce a fost al ei, la fel de frumos si deosebit cum surprinzi aceste imagini. Ioana Albu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *