Casa din vis

Nu de putine ori m-am gandit in ultima vreme la casa bunicilor. Neobisnuita pentru oraselul in care traiau. Mare, impunatoare, cu etaj. A starnit multe invidii la vremea constructiei si mult timp dupa aceea, in ciuda faptului ca a fost ridicata cu mare efort si multe sacrificii.
Acum este trista, nelocuita dar inca impunatoare si multi se uita la ea stramb.
I-am promis ca dupa ce-i fac poze, voi avea grija sa-i redau viata si sa-i scriu istoria asa cum o stie ea.

8 comments

  1. Casa bunicilor… simbol al universului copilariei noastre… Cate povesti ascunde ? Cate amintiri ?
    Timpul e necrutator … isi lasa amprenta peste toti si peste toate !
    Imaginea zidurilor in ruina , te determina sa faci macar pentru cateva clipe, o calatorie plina de nostalgie in trecut – spre „radacini” – calatorie echivalenta cu un „return to innocence”…

  2. Amintiri…amintiri…amintiri…o farima de amintire ce ne aduce aminte ca nu am fost mereu mari…ci am crescut….am crescut…ne-am maturizat si am ajuns ca azi sa vedem cu alti ochi copilaria…amintiri…aminti…amin

  3. Imi place foarte mult a 2-a in care se vede o fotografie intr-o oglinda sparta. Nu stiu de ce exact insa mi se pare ca am aceiasi senzatie pe care o am privind unele fotografii ale lui Bresson care reusea de-asemnea sa aduca in acelasi plan al fotografiei lumi aparent separate dar totusi legate prin sensuri.

  4. Ce noroc pe tine sa ai o casa a bunicilor. Cea a bunicii mele s-a vandut… Amintirile melema intristeaza, probabil din motivul asta.
    Oricum, cum zice si Tia, n-ar fi rau o renovare 🙂

  5. Reda-i viata neaparat si construieste acolo lumea ta si astfel bunicii vor fi mereu cu tine.Pastreaza insa cu orice pret ceea ce a fost al ei, la fel de frumos si deosebit cum surprinzi aceste imagini. Ioana Albu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *