Alint

Sunt glorie strigată în sus de cer de gură
Acustic, (m)inimal, electrizant.
În patul sufletului tău, ca un ecou pătruns,
Invins-am azi în mintea ta o ură,
Fiinţei toate-a sabiei, tăiş i-am pus.

Sunt apa de fier ce roade cu gândul,
Contur desenându-ţi în căderea-mi din cer
Ţi-am dezgolit urzeala de visuri ce începe să fie Pământul
Iar tu, cu şoapte moi imi spui legământul
Că recea atingere-ţi, îmi va fi cavaler.

Sunt fir de clopot ce anunţă înfrângerea
TĂUlui în faţa EUlui
Şi sângerează-n asfinţit euforia de argint călit
În ochiul morţii stranii, străine,
Ce-atinge în tine o ramură de măslin pe care-o ţii bine,
Şi n-o laşi menirea să şi-o suspine
În chip de alint.

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *