…si flori de plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripele de plumb.

„Versuri”, Iaşi, an I, nr 2, 1 oct 1911, p 22 (semnată George Andoni)

Din volumul „Plumb”, 1916

Nimeni nu se aşteaptă să moară. Acesta e un lucru ce li se întâmpla numai altora.
Aseara, am fost asaltat de cunoscuţi cu mesaje în care deplangeau moartea Laurei Stoica.
Neobişnuit de multi, ţinând cont de faptul ca Laura nu mai era demult în lumina rampei şi se ţinea departe de atentia presei mondene.

„Ca să vezi ce înseamnă un om de calitate şi ce reacţie generează dispariţia lui”, îmi spunea un foarte bun prieten.

Laura Stoica, odihneşte-te în pace !

18 comments

  1. A fost prea buna si Dumnezeu ne-a luat-o! Pentru ca n-o meritam, poate!
    Cati oameni de valoare trebuie sa mai moara ca sa ne trezim?!
    Odihneasca-se in pace si s-o ierte Dumnezeu!

  2. Cata caldura emana a 3-a, nu pot sa nu spun ce placuta e ochiului meu.
    Laura Stoica a fost la un moment dat preferata mea, voce adanca, puternica , gen Mirabela….pacat de orice viata dusa, ea avea una in plus in pantece….si iar ajung de ma intreb ce draq de valoare are viata si de ce ne zbatem atat , cand se ajunge la acelasi final dezolant? 2m sub pamant

  3. Vestea m-a luat prin surprindere, ca pe toti ceilalti… Laura Stoica a murit? Nu pot sa cred….
    Gandindu-ma la ea, imi vin in minte versurile : „Un actor grabit/ Care pleaca/ Imediat ce piesa a luat sfarsit…”
    Pacat ca „piesa” in care juca Laura s-a sfarsit atat de repede… Si cine poate sti cat dureaza rolul fiecaruia dintre noi pe „scena” ?
    Sa ne oprim putin din iuresul zilei si sa-i pastram un moment de reculegere…si poate vom invata ceva din aceasta pierdere dureroasa…
    Odihneste-te in pace, Laura…

  4. Ma obsedeaza o imagine de la stiri – jalnica inutilitate a acelui crucifix atarnand in spatele parbrizului sfaramat. Catre ce dumnezeu ne rugam? Catre cel care ar fi trebuit sa o protejeze pe Laura si copilul ei nenascut inca, sau catre cel ce a permis aceasta grozavie? Primul emana impotenta, al doilea…

  5. Trist,a chemat-o Dumnezeu .
    Oare nu suntem egoisti?
    Dumnezeu a creat omul din lumina sufleteasca trimisa direct in pantecul mamei si noi oamenii nu facem decat sa invelim raza Divina in carne si oase.
    De ce suntem tristi cand Dumnezeu considera ca El are mai multa nevoie de ea,decat noi muritorii?

  6. Simt ca trebuie sa-ti scriu, draga „jurnalule”, sa-ti impartasesc din starea mea de spirit de acum, de cand am primit vestea unei disparitii cumplite, a unei colege de generatie, a unei tipe pe care chiar o placeam si care din nefericire s-a dus prematur pe drumul fara sfarsit. Posibil ca daca acum m-ar intreba cineva daca as face schimb cu ea as face-o fara remuscari cu conditia sa am certitudinea ca „dincolo” este ceva sau cineva care sa-mi dea din lumina sa spre a-mi intretine gandurile, constiinta. Laura Stoica nu a avut parte de maternitate decat f putin timp, trei luni, si totusi numai asta o facea f fericita, pur si simplu radia. Spre deosebire de ea, eu am trait acest sentiment si multumita Domnului traiesc aceasta in continuare, insa intotdeauna am tanjit si dupa ceea ce ea a avut; muzica, posibilitatea de a se exprima prin muzica si de a se regasi cu ajutorul acesteia. Desi poate iti pare bizar, am fost o cantareata in copilaria si adolescenta mea si visam continuu la scena. Mi-am dorit chiar sa sa fiu actrita, ceea ce Laura a ajuns, dar din nenoroc pt mine nu m-a sprijinit nimeni si singura desigur am fost prea slaba pt a-mi aduna increderea din mine spre a reusi. Ba chiar pot spune ca am avut oprelisti prin barierele educatiei dure de care am benefeciat.
    Cel mai ciudat in aceasta disparitie imi pare lucrul ca s-a intamplat asa cum eu am gandit destul de des ca este ideal sa parasesti viata; a plecat de pe acesta lume impreuna cu logodnicul ei, care era la volan si cu copilul nenascut. Cred ca cineva acolo sus s-a orientat si a decis ca uneori mai multa suferinta poate insemna mai multa impacare. Si pana la urma de unde stim noi, bieti oameni cu minti marginite, care este cea mai adevarata, cea mai buna, cea mai frumoasa varianta?! Ne agatam cu putere de viata implementandu-ne ca suntem nemuritori si ne transformam in egoisti care iubim doar materialismul, doar partile palpabile limitandu-ne spiritul la simpla parcurgere a unei carti beletristice sau vizionarea unui film sau participarea la o partida de pescuit sau alte activitati de gen care nu inseamna neaparat evolutie.
    ”Un actor grabit”, piesa de referinta a Laurei a fost pana la urma un predestin; ea, actrita a unui teatru din Ploiesti care pleaca pe drumul fara sfarsit fericita, grabita.(se-ntorcea de la un concert sustinut la Urziceni) Vocea ei inegalabila va rasuna intotdeauna din cutia muzicala a mintii mele care constiincioasa si recunoscatoare ca a putut „gusta” din energia ei o va derula atat cat va pastra in amintire in semn de nepretuit omagiu pentru cea care a reusit sa se dedea lumii dar pe care o admir in mod special ca nu a incetat sa creada ca va deveni mama si care a luptat pana si-a vazut visul implinit, atat cat i-a permis viata. Trist, dar adevarat, romantic si ideal ca final, din pct meu de vedere.
    Tu ce parere ai? Sper sa nu te deprime pana la modificare!

  7. Cred ca ceea ce a spus Dana Andronache nu mai suporta nici un fel de comentariu!E mai mult decat o imagine de anasamblu a vietii e mai mult decat o poza reusita , e VIATA in sine!Tot o piesa a Laurei : cad mereu/si ma ridic/ nu-i nimic!/vita merge mai departe….

  8. Am varsta ei ,exact varsta ei si nu ma gandesc o clipa ca la anul sa nu implinesc 39 de ani!
    Am un copil si nici prin cap nu-mi trece sa nu-i serbez majoratul peste 13 ani!
    Dar vedeti,nu prea depinde de noi.Nimic nu depinde de vointa noastra.

  9. Pai mai moare lumea!!!
    Tu,el, eu ,cine poate spune cui ii vine rindul? Ce ma intristeaza e ca trebuie sa fii persoana publica ca sa ti se dedice o floare…. Vaiii …saraca…si insarcinata… ce pacat.. si cindva un „actor grabit”….ei si ce ? Ei si ce? Cita femei mor, femei insarcinate,femei simple, femei frumoase sau urite, femei mame, femei simple sau complexe….si…une e floarea lor?
    Te rog Ionut arata-mi ca ai o floare si pentru ele!!!
    O cit de mica floare pentru cele – ele – anonimele care nu mai sint. Merci Ralu

  10. Pentru Laura Stoica….vars o lacrima in prima zi de Paste, si in orice alta zi..cand voi asculta melodia ”Nici-o stea”…
    LAura, acum, ai ajuns aproape de mai multe stele..ti le-a dat Dumnezeu pe toate deodata… pastreaza si pentru noi….noi iubim spiritul tau, singurul care a mai ramas….

  11. Nu te voi uita niciodata Laura Stoica!
    Ascultati in continuare muzica ei!Cumparati muzica ei si ascultati!Si voi cei din Radio si Televiziune, nu uitati sa difuzati muzica ei!Nu stiu de ce nu aud nicaieri pe nici un post melodii cu Laura Stoica.Are melodii extraordinare:Ingerii nu plang,In singuratate, Mai frumoasa,E rai,Sa iubesti, S-a schimbat,Mereu ma ridic.Ce sa mai vorbim de Da Doamne cantec, Un actor grabit,Nici o stea,Da-mi din nou curajul de-a trai si atatea altele pe care din pacate nu ni le-au oferit cei care ar fi putut sa o faca.
    Si familiile Laurei si a lui Cristi sa afle ca lumea nu-i va uita pe cei doi.

  12. nu te vom uita niciodata draga si regretata laura stoica ! de akolo de sus sa stii k noi te iubim mult mult si vom asculta in continuare piesele tale.eu una chiar am facut un mik album in calculator cu toate melodiile tale si poze cu tine .erai ffff frumoasa.ne ai cucerit cu muzika ta prin vocea ta minunata pe care nu o vom uita niciodata.va veni o zi knd ne vom intalni si iti vom spune cat de mult am regretat ca nu te am ascultat atat de multi cat ai fost in viata.te iubim.odihneste te in pace langa iubitul si bebelusul tau nenascut.te iubiiiim.

  13. e trist tot ce se intampla Laura nu merita una ca aceasta Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
    sper sa fi fericita acolo unde esti.

  14. pacat s-a dus o mare voce a rockului romanesc… atunci cand era cea mai fericita a trebuit sa se duca pe lumea cealalta! pacat ca abia dupa ce nu mai sunt pe aceasta lume artistii sunt mai apreciati si ridicati in slavi ! de ce nu facem asta cand sunt in viata? Trist dar adevarat asta e ………….. s- a dus si abia acum ne dam seama ce greu e fara ea MACAR EA SI -A ATINS STEAUA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *