This entry was posted
on marți, 16 ianuarie, 2007 at 10:20 am and is filed under General.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Redus la expresia lui dintâi, şarpele e o linie trasată pe pământ, fără început şi fără sfârşit, păzind izvoarele vieţii:sufletul şi libidoul.
Şarpele Evei este tainica lucire ce străbate abisurile, e fiorul care răscoleşte straturile adânci ale conştiinţei, răsucindu-se enigmatic prin spaţiu şi timp, deopotrivă mascul şi femelă, aservindu-şi sexele aşa cum îşi aserveşte toate contrariile.
De veghe stă Luna, cea care controlează toate planurile cosmice guvernate de legea devenirii ciclice :apă, ploaie, vegetaţie, fertilitate.
Ea întrupeaza timpul care trece, vorbeşte despre cunoaştere, frumuseţe, ceremonii iniţiatice şi încă…
E greu să comprim ceea ce văd la cea mai concisă expresie.
Mai bine spun o poveste pentru această imagine :
La începutul timpului, când Luna se rotea pe cer după bunul ei plac, a văzut un ochi de apă în care şi-a scurs toata sclipirea până a orbit.Vântul a risipit picăturile magice pe întregul Pământ, curgându-le spre văi, urcându-le pe munţi, unduindu-le-n abisuri, ca pe şerpii cosmici care se hrănesc cu inimi de oameni.
fotografie
16 ianuarie, 2007 at 10:24 am
Frumos frumos de tot !!! A 2-a e bestiala
16 ianuarie, 2007 at 10:24 am
a doua e geniala… bravo!
16 ianuarie, 2007 at 10:32 am
Excelent …Intradevar a 2a este deosebita…felicitari si spor in continuare!
16 ianuarie, 2007 at 11:18 am
Inca o serie de top. Buna locatia … trebuie sa dau si eu pe-acolo
16 ianuarie, 2007 at 2:07 pm
Super , o abordare diferita de ce am vazut pana acum !
16 ianuarie, 2007 at 2:19 pm
Sunt de acord cu ceilalti.
A doua e senzationala
18 ianuarie, 2007 at 1:32 pm
A doua imi place foarte mult
25 ianuarie, 2007 at 9:55 am
Pe mine m-a impresionat mai mult prima…poate pentru ca seamana cu viata ….
25 ianuarie, 2007 at 3:16 pm
Imi plac foarte mult! In special a doua!
8 martie, 2007 at 1:04 pm
‘Şarpele Evei’ – o imagine splendidă!
Redus la expresia lui dintâi, şarpele e o linie trasată pe pământ, fără început şi fără sfârşit, păzind izvoarele vieţii:sufletul şi libidoul.
Şarpele Evei este tainica lucire ce străbate abisurile, e fiorul care răscoleşte straturile adânci ale conştiinţei, răsucindu-se enigmatic prin spaţiu şi timp, deopotrivă mascul şi femelă, aservindu-şi sexele aşa cum îşi aserveşte toate contrariile.
De veghe stă Luna, cea care controlează toate planurile cosmice guvernate de legea devenirii ciclice :apă, ploaie, vegetaţie, fertilitate.
Ea întrupeaza timpul care trece, vorbeşte despre cunoaştere, frumuseţe, ceremonii iniţiatice şi încă…
E greu să comprim ceea ce văd la cea mai concisă expresie.
Mai bine spun o poveste pentru această imagine :
La începutul timpului, când Luna se rotea pe cer după bunul ei plac, a văzut un ochi de apă în care şi-a scurs toata sclipirea până a orbit.Vântul a risipit picăturile magice pe întregul Pământ, curgându-le spre văi, urcându-le pe munţi, unduindu-le-n abisuri, ca pe şerpii cosmici care se hrănesc cu inimi de oameni.
31 mai, 2007 at 1:57 pm
unde gasesti locurile astea ?
31 mai, 2007 at 2:29 pm
Vulcanii noroiosi ?
7 aprilie, 2010 at 10:18 am
“gemand aprig, prelung
prin venele mele de carne si sangele meu de pamant
…”