This entry was posted
on vineri, 24 noiembrie, 2006 at 10:36 am and is filed under General.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Sincer…2 si 3 sunt mai reusite decat prima.Compozitie buna,atmosfera omogena,dinamica…culori bine subliniate si imbinate.Felicitarile mele,gut job mon ami )
Dumitru era un pic matol când a păşit spre nemurire – odihnească-se în pace, n-am nimic cu el .. dar când mă uit la imagine îmi vine în gând o privire un pic cam .. încolăcită către cer. În rest, e bune fotografiile, e bune.
Cum zice frantzuzu, chapeau!
Adicatelea jos palaria.
Cind noi acolo faceam languroase si plictisitoare imagini pastorale Dvs ati avut o idee geniala pe care ati si tradus-o in imagine grozav.
Felicitari! Bravo! Si cu invidie…
Mie imi plac toate.
Prima – Un pic mai trista, imi indica ideea inaltarii sufletului la cer.
A 2-a – Inferioritatea noastra fata de natura. Imi place si punerea in evidenta a profunzimii cimpului, cred ca e naturala din diafragma, nu in photoshop.
A 3-a – Efectul frunzelor plutitoare e deosebit, ciclul vietii la o scara mult redusa dar un ritm mult amplificat, pentru ca noi oamenii sa-l intelegem.
nu va mai luati de om de pomana, si prima fotografie este extrem de reusita.
de fapt ceea ce atrage este ineditul perspectivei.
daca la fotografiile de genul asta te astepti ca perspectiva sa fie ori a celui venit sa aprinda lumanarea, ori a celui ce se odihneste, de aceasta data avem de a face cu o compozitie originala, care te indeamna la reflectii hamletiene de genul: ba, groparii era beti si m/a ingropat de curmezisu`?
fotografie
24 noiembrie, 2006 at 10:52 am
a treia mi se pare super, un exemplu de expunere reusita.
Nici celelalte nu-mi displac deloc, dar a treia are o atmosfera aparte. Felicitari.
24 noiembrie, 2006 at 12:08 pm
Sincer…2 si 3 sunt mai reusite decat prima.Compozitie buna,atmosfera omogena,dinamica…culori bine subliniate si imbinate.Felicitarile mele,gut job mon ami
) 
24 noiembrie, 2006 at 4:04 pm
Dumitru era un pic matol când a păşit spre nemurire – odihnească-se în pace, n-am nimic cu el
.. dar când mă uit la imagine îmi vine în gând o privire un pic cam .. încolăcită către cer. În rest, e bune fotografiile, e bune.
24 noiembrie, 2006 at 5:04 pm
Mie mi-au placut intotdeauna pozele de genul asta. A treia e bestiala.
25 noiembrie, 2006 at 6:32 am
Cum zice frantzuzu, chapeau!
Adicatelea jos palaria.
Cind noi acolo faceam languroase si plictisitoare imagini pastorale Dvs ati avut o idee geniala pe care ati si tradus-o in imagine grozav.
Felicitari! Bravo! Si cu invidie…
27 noiembrie, 2006 at 5:11 pm
Mie imi plac toate.
Prima – Un pic mai trista, imi indica ideea inaltarii sufletului la cer.
A 2-a – Inferioritatea noastra fata de natura. Imi place si punerea in evidenta a profunzimii cimpului, cred ca e naturala din diafragma, nu in photoshop.
A 3-a – Efectul frunzelor plutitoare e deosebit, ciclul vietii la o scara mult redusa dar un ritm mult amplificat, pentru ca noi oamenii sa-l intelegem.
28 noiembrie, 2006 at 11:32 am
La 2 si 3 am ramas fara cuvinte…
Superbe…
15 decembrie, 2006 at 3:15 pm
nu va mai luati de om de pomana, si prima fotografie este extrem de reusita.
de fapt ceea ce atrage este ineditul perspectivei.
daca la fotografiile de genul asta te astepti ca perspectiva sa fie ori a celui venit sa aprinda lumanarea, ori a celui ce se odihneste, de aceasta data avem de a face cu o compozitie originala, care te indeamna la reflectii hamletiene de genul: ba, groparii era beti si m/a ingropat de curmezisu`?
6 aprilie, 2010 at 2:29 pm
respiri la fel de frumos pretutindeni: in natura ca si in oras. incantator!