9 comments

  1. Sincer…2 si 3 sunt mai reusite decat prima.Compozitie buna,atmosfera omogena,dinamica…culori bine subliniate si imbinate.Felicitarile mele,gut job mon ami :)) 😀

  2. Dumitru era un pic matol când a păşit spre nemurire – odihnească-se în pace, n-am nimic cu el :P.. dar când mă uit la imagine îmi vine în gând o privire un pic cam .. încolăcită către cer. În rest, e bune fotografiile, e bune.

  3. Cum zice frantzuzu, chapeau!
    Adicatelea jos palaria.
    Cind noi acolo faceam languroase si plictisitoare imagini pastorale Dvs ati avut o idee geniala pe care ati si tradus-o in imagine grozav.
    Felicitari! Bravo! Si cu invidie…

  4. Mie imi plac toate.
    Prima – Un pic mai trista, imi indica ideea inaltarii sufletului la cer.
    A 2-a – Inferioritatea noastra fata de natura. Imi place si punerea in evidenta a profunzimii cimpului, cred ca e naturala din diafragma, nu in photoshop.
    A 3-a – Efectul frunzelor plutitoare e deosebit, ciclul vietii la o scara mult redusa dar un ritm mult amplificat, pentru ca noi oamenii sa-l intelegem.

  5. nu va mai luati de om de pomana, si prima fotografie este extrem de reusita.
    de fapt ceea ce atrage este ineditul perspectivei.
    daca la fotografiile de genul asta te astepti ca perspectiva sa fie ori a celui venit sa aprinda lumanarea, ori a celui ce se odihneste, de aceasta data avem de a face cu o compozitie originala, care te indeamna la reflectii hamletiene de genul: ba, groparii era beti si m/a ingropat de curmezisu`?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.