Ora verde

Rememorări din erogen
Mă-mping spre tine permanent,
Un samovar şuieră-n zare
Că-s musafirul iminent.

M-ademeneşti cu torţi plăpânde
Cu corpul gol, de porţelan.
Energizantul abur verde
Ascute simţuri, diafan.

Îmi torni în ceşti rotunde, lent,
Ceai corpolent, aromă tare,
Mă pierd de tot şi, neatent,
Vărs picături de nerăbdare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.