„Luminaţie”

Poezie dedicată tatălui meu, Constantin Dipşe

Picură-mă cu lumină
Dintr-o candelă divină
Ce-arde vieţi într-o secundă
Într-o flacără fecundă.
Îngerii o cântă-n versuri –
Mii de şoapte şi-nţelesuri
Joacă-n jurul ei tot timpul.
Şi purtând-o prin Olimpuri,
Prometeice escale
Face-vei-n a Morţii Vale
Să culegi iar, doar cenuşa
Celor ce au ars in uşa
Judecăţii de Apoi,
Nu de astazi, ci de joi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.