3 comments

  1. In frunze-adorm sa-i simt aroma,
    Probabil c-am sa stau asa cu genele-ngropate
    Ca sa topesc mormanul alb de inimi inghetate
    Si sa iubesc profund a iadului fantoma.

    E umed totul si usor sinistru,
    A toamnei trena s-o sarut ma-nvata,
    Cu vorbe dulci si soapte de povata,
    Sa conturez o viata-n praf de astru.

    Un ultim vers si o silaba amaruie
    Sa-mi staruie etern pe centru de pupila,
    Apoi sa suiere-o alegorie dificila,
    Si sa ma-ntoarca pe a vietii cararuie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.