1 comment

  1. Cand noaptea-si tese panza de sperante
    Si luna-si oglindeste chipul sau suav si rece
    In dulce si subtila alianta
    De-amor precar ce-n seculi se petrece,

    Cand raze reci ti-alinta chipul tandru,
    Ti-as impleti in vis iubire si miracol,
    Sa poti zbura-n iluzii dulci de copilandru,
    Sa-mi poti schimba acest amar spectacol.

    De te-as avea, de m-ai avea in viata sau in moarte,
    Doar un minut, doar un moment, doar un sarut,
    Ca sa ma dori cu vorbe dulci, desarte,
    Ca sa te pot avea intr-un destin pierdut,

    Cerneala mi s-ar transforma in manastire,
    Iar tocul nu mi s-ar usca de-atata dor
    Si coala alba nu s-ar adanci-n dezamagire,
    Iubire azi, uitare ieri, peren amor.

    Tu, muza mea, tu, visul meu de dor si de cuvinte,
    Ridica-mi mainile-nghetate de atata iarna aspra,
    Reda-mi lumina ochilor pierduta-n a trecutului morminte,
    Iubeste-ma, reda-mi, ridica-ma in inaltimea ta maiastra.

    N-as sti vreodata vreun bun al meu sa ti-l sacrific
    Pe-altarul tau atat de gol, tarziu si tare,
    Nu pot decat amorul sa mi ti-l crucific,
    In roua de ambrozie si-n surda binecuvantare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *