www.dipse.ro

Suflare

Ionut — Fri, 03 Sep 2010 11:15:22 +0000

Foc de abur călător
Ce, rotindu-se-n vâltoare,
Ţese-n rourii de apă,
O icoană, un izvor.

Pasărea ce-acum vorbeşte
Tot ce vântul a ascuns:
Împărat de fi-voi uns,
Latineşte.

Chiar acum, când vifor simţi,
Rupere de nori în prag,
Ochii-ţi sunt un mur în rug,
Printre zimţi.

Ai muşcat din măr de fier
Să-l topeşti în a ta gură,
Într-o noapte din Scriptură,
Şi să pier.

Fereastra din copac

Ionut — Thu, 02 Sep 2010 13:20:11 +0000

Caldu-i zidul, fiartă-i piatra,
Zborul e topit pe gard,
Ochiului îi iau povara,
Frunzei lui, îi sunt un bard.

Jupa-i verde, ciob de sticla,
Luceşte pe drum prăfos,
Toţi adulmecă în pripă,
Soare,-n colbul de pe jos.

Unde-i vara ?
De caldură şi de sete să suspin,
Recele să-l simt deplin,
Şi un gând de umbră pură,
Să devin…

Ziduri la Biertan

Ionut — Wed, 01 Sep 2010 11:58:02 +0000

Aici era să-mi cadă-n cap o caramidă,
De-un muncitor zvârlintă-n aer, şi-uite-aşa,
Aş fi ajuns în cer, silfidă,
Strivit de-un prost ieşit în calea mea.

Lightroom

Ionut — Tue, 31 Aug 2010 11:29:43 +0000

Lightroom, Camera de lumină. Sau Camera de Tortură a fotografiilor.

De aici ies imaginile trase pe roată, arse, albite, strecurate, tăiate şi apoi peticite, ba chiar li se imprimă personalităţi multiple, derutante şi amăgitoare.

Destinul majorităţii pozelor este răstignirea în public. Dar oare câte dintre ele ajung să fie menţionate în Evanghelia imaginilor, pentru posteritate ?

Licurici de peşteră

Ionut — Sat, 28 Aug 2010 09:20:19 +0000

Capilare

Ionut — Fri, 27 Aug 2010 12:03:18 +0000

Sarea în bucate

Ionut — Thu, 26 Aug 2010 08:52:58 +0000

După ce ai coborât în genunea de sare, aerul tare, cristalizat aproape, iţi zgârie plămânii şi obiectivul.
Dar nu te mai gândeşti la el sau la aparat pentru că atenţia iţi e furată de vitrinele însărate în care vezi zbaterea mută, perenă, abia perceptibilă, a larvelor de sare.
Multe dintre ele au au fost eliberate şi s-au transformat în pupe şi mai apoi în grăunţe ce au văzut lumina zilei.
Câteva au ajuns direct în rai, spălate de ploaie, altele au trecut prin purgatoriul organic al vieţuitoarelor de la suprafaţă.
Însă cele rămase îşi petrec veşnicia sub privirile mai mult sau mai puţin înţelegătoare ale celor ce iau ca ceva normal sarea în bucate.

Cheile sării

Ionut — Wed, 25 Aug 2010 13:31:32 +0000

Cum ar fi dacă cerul ar fi de sare ? Sau norii ?

În acest caz cum ar fi când ar ploua ? Am ieşi cu oalele de ciorbă, cu fripturile, cu viitoarele afumături, afară, în stradă, ca să le sărăm ? Şi cu ochii închişi ca să nu ne usture ?

Nu ar apărea hoţii de vreme de ploaie sărată ? Cum s-ar numi ? Saramuri ? Şi poliţiştii – Saramurai ?

Şi filmele cu suspans ar fi de tipul Sarabanda saramurailor cu sarailiile sărate ?

Pahidermul de sare

Ionut — Tue, 24 Aug 2010 08:03:59 +0000

“In faţa desenelor neterminate erai tentat să crezi că pahidermul, datorită lipsei de măruntaie localizabile sau de organe distincte, era format doar dintr-un înveliş gol, asemeni unor monstruoase puşculiţe cu pereţi sparţi…”
- Serge Brussolo, Febra -

Aşa am văzut şi simţit animalul, încă din tunel, trecând de la senzaţia de prizonier al Minotaurului, la cea de explorator al măruntaielor sale, sau mai bine zis, a carcasei rămase după sute de ani de disecţie.

Textura, răcela şi în acelaşi timp uscăciunea ei au ceva grotesc si chiar erotic în acelşi timp, îndemnându-te să-i atingi pereţii.

Numele fiarei ? Salinul Turda.

Ierburi (2)

Ionut — Mon, 23 Aug 2010 06:07:53 +0000

Uneori cred că pentru pozaru’ din mine s-ar putea să fie de ajuns dimineţile. Alea în care efortul de a deschide ochii este sisific; dar care poate fi compensat de promisiunea unei lumini divine pentru ochiul aparatului şi pentru cel al sufletului. Iar când năzuinţa de a vedea se şi materializează sub forma unor imagini eterice, se cheamă că visul ce a precedat trezirea, s-a împlinit.