Orişicât de verde pare,
Albul cerului albastru,
Am văzut în zori de zare,
Violet, pe crug, un astru.
Galbenul de păpădie
Moale, toarce-acum un roşu soare,
Văd în turn de-abaţie,
Portocala ce răsare.
Palidă, regretă luna
Şi se-nvăluie în ceaţă,
Rupe-a viselor cunună
Într-un colţ de dimineaţă.
Sus in deal nebun, tomnatic
Sta rapsodul si picteaza
Marginile lumii sale,
Parca doarme si viseaza,
Mici crampeie de rugina,
Panze fine si usoare,
Cu arome de rasina
Impletite cu pudoare.
Menstrel ce torci imagini,
te ridica-n cerc de soare
Si te lasa-n rosii pagini,
In a toamnei dulce boare.
Parca am fi fost in acelasi loc 🙂
Spre Comana. Cine stie ? 😀