Cioburi

Cand totul se naruie si sperantele se sparg, ochii ratiunii refuza sa mai vada.
Mai apoi insa, incepi sa observi ca mai exista si alte culori decat cea a lumii tale dintai; si ca se combina, iar noua viziune este mai bogata si mai interesanta decat cea pe care tocmai ai pierdut-o.

5 comments

  1. Super tari #1 si #2. Nu doresc nimanui ca sperantele sa i se sparga in cioburi patate cu singe, dar ca realizare, cromatica si grafism (exista cuvintul asta?) prima imi place cel mai mult.

    Inclin totusi sa ma identific mai ales cu numarul 3, deoarece prefer sa-mi imaginez ca sub toate cioburile sufletului spart o luminita se incapatineaza sa licareasca si prin asta sa reusesc sa traiesc ca sa mai lupt inca o zi.

    Una peste alta, prima mi se pare de colectie, merita sa investighezi tema si abordarea asta, eventual si cu alte nuante.

  2. Foarte interesanta tema, mai ales ca fotografiile sint, cel putin, la fel de valoroase si fara insotite de superbul text. Toate sint frumoase, a doua, insa, imi trezeste un sentiment similar ca atunci cind am vazut prima data Pieta lui Michelangelo. Felicitari domnule, continua, sint deja dependent de „cotidianul” tau:)

  3. Iti plac cioburile !? Ai cateva serii numai cu sticle 😉 Sunt frumoase imaginile. Imi place prima si ultima. Felicitari!

  4. Interesanta tema… si viziunea autorului asupra subiectului … Probabil ca fiecare din noi trecem macar odata in viata printr-o experienta de acest gen…cand sperantele ne sunt transformate in cioburi …Important e sa poti avea puterea de a renaste – asemeni pasarii Phoenix – din propria cenusa, sa-ti poti recladi o noua lume, plina de culoare…” mult mai bogata si mai interesanta” …
    Felicitari !

Dă-i un răspuns lui Mihai Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.