M-ademeneşti cu torţi plăpânde
Cu corpul gol, de porţelan.
Energizantul abur verde
Ascute simţuri, diafan.

Îmi torni în ceşti rotunde, lent,
Ceai corpolent, aromă tare,
Mă pierd de tot şi, neatent,
Vărs picături de nerăbdare.

Nu l-am întrebat nimic,
Doar l-am privit în ochi
Un pic.

Nu ştiu unde va merge,
Ce va face, ce drum
Va urma.

Dar i-am promis din priviri
Că existenţa-i
O voi picta.

Am adunat stufoase şi-mpăiate zvonuri
Adiacente vorbei, pe mai multe tonuri:
Neparalelele sunt căile neclare
Ce şerpuiesc ca râuri ce nu duc spre mare.
Nici una nu poate să vină şi să fie
O mărturie scrisă lent în piatră vie:
Că-n fiecare dată când te ating pe rană
Zâmbeşti ciudat şi-mi spui: „Nu-ţi fie teamă!”

Îmi fură-ncheietura moale
Şi pulsul mi-l transformă-n nor
Şi-n sânge negru, rotocoale
va face c-o pană de condor.

O mână o invidie de henna
Prin labirintul cubital,
Alunecă încet pe Sena
arterei proiectate sagital.

Spre mintea mea de urcă slova,
Şi nu va rătăci hai-hui,
Va zugrăvi în umbre vorba
că inima-mi ‘i-a nimănui.

O lună încheiată ţine
Aceast’ eclipsă nepătată
de ceaţa de cerneluri fine,
Când alfabetul mi se-arată.

Dar de vom fi vreodată, aproape adormiţi,
Veghind doar la ce se întâmplă-n vis,
Ne vom lăsa departe, şamanic amăgiţi
Într-un parfum de-albastre flori de-abis.

Voi presăra cuvinte multe, puse-n şoapte
Şi-n miez de zi mă voi uita la tine, lung,
Te voi cânta într-una-n miez de noapte
Şi nu voi pregeta, tăcerea s-o alung.

Iubirea-mi este pavăza ascunsă
A temerii de tine; şi-o port în sân, mereu.
Nu voi clinti şi nu voi fi cu faţa plânsă
De dorul de pământ ce-aduci în somnul meu.

Iar când voi fi simţit culoarea
Înţelepciunilor ce strigă vehement,
Voi fi ştiut în ce transformă Lumea
Imaginara noastră incursiune în latent.

Eşti un pătrat cu buze moi,
Ciclop ţi-e cercul ce mă-ntrece,
Tot încercând să mă disece
Cu reci priviri de PI pe doi.

Eşti geometricul din mine
Ce-mprăştie vederea-n spaţiu,
Şi ca-n satiră de Horaţiu,
Împarţi tangentele-n cosine.

Sunt sfera nevăzută-n roi,
Ce-urzeşte lent o mediană,
Într-o problemă diafană
A matematicii în doi.