Am nins cu frunze, cu petale am nins,
Pe iarba gândurilor noastre,
Cu raze de soare-am plantat necuprins,
Mareea visurilor toarse.

Am ţesut pânză, veşmânt am ţesut,
Domniei albe-a simţurilor noastre
Ca să cuprindă întru neînceput
Deplin, a sufletelor oaste.

- Cum găseşte un soldat o oaie, în lanul de porumb ?

Printre crengi de nemurire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:

Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.

Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.