Ca ploaia din noi

Ca ploaia din noi

(dedicată Mamei mele)

Auzi cum sună-n valea brună

Miros de ud, miros de tună,

A și-nceput acum să plouă

Prea oblic pentru-a lumii rouă.

 

Să fim cu toții, azi, un cor

Și să-i cântăm ploii-n pridvor

Cum dorul setei , necuprins

A plâns ca soarele nestins.

 

Nu am făcut nimic, nicicând

S-aducem ploaia pe pământ,

Ci numai ochii lăcrimoși

Ni-i i-am plimbat în suși și-n joși.

 

Mizând pe mila cea de-apoi

A Domnului ce stă în noi

Făcând mătănii și riscând

Să fim iar ultimi pe pământ.

IMG_3320mic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *