Astrul Ceţii

Printre crengi de nemurire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:

Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.

Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.

2 comments

  1. Pictor bland de primavara,
    Cand pe panza-mi zugravesti,
    Curcubee-n flori de tara,
    Te-as ruga ca sa-mi gasesti

    Mici bucati de suflet tandru,
    Sa-mi culeg de jos grabit
    Lacrimi dulci de copilandru,
    In amoruri inrobit.

    Sa-mi pictezi in noapte-un suflet,
    Iar apoi sa-mi dai in dar,
    Sentimente-n miez de cuget
    In al vietii calendar.

    Iar cand uit sa fiu fiinta,
    Mai adu-mi copaci de toamna,
    Sa-mi cladeasc-o constiinta,
    Ca o torta ce ma-ndeamna

    Sa iubesc, sa uit, sa iert,
    Sa ador, sa zbor sa-i scriu,
    Sa ma-ntorc ieri in desert,
    Azi sa nu-mi fie pustiu.

  2. Incet prin ploaia tristă
    Un piept curbat de tuse
    Cu sânge în batistă
    Pe după colţ se duce,
    Încet prin ploaia tristă.

    Tot plumbul ud al ceţii
    Pe urmă-i se abate,
    Prin gangurile pieţii
    Şi-n frunzele uscate,
    Tot plumbul ud al ceţii.

    E sânge, plumb şi toamnă.
    Cu negru braţ de pace
    O cracă tot mă-ndeamnă
    Lugubră şi tenace.
    E sânge, plumb şi toamnă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *