Ca ploaia din noi

(dedicată Mamei mele)

Auzi cum sună-n valea brună

Miros de ud, miros de tună,

A și-nceput acum să plouă

Prea oblic pentru-a lumii rouă.

 

Să fim cu toții, azi, un cor

Și să-i cântăm ploii-n pridvor

Cum dorul setei , necuprins

A plâns ca soarele nestins.

 

Nu am făcut nimic, nicicând

S-aducem ploaia pe pământ,

Ci numai ochii lăcrimoși

Ni-i i-am plimbat în suși și-n joși.

 

Mizând pe mila cea de-apoi

A Domnului ce stă în noi

Făcând mătănii și riscând

Să fim iar ultimi pe pământ.

IMG_3320mic

16-i pătratul lui 4

Şi, deşi nu-i an bisect,

44 numărat-am anu-acesta,

E corect.

 

16-nsemna-n ‘71

Număr prim şi ultim iară,

Definiţia-unor oameni

Ce se văd întâia oară.

 

16-a fost şi este

Momentul trăirii-n 2,

Este clipa de poveste

Ce trăieşte pân’ la noi.

_MG_0169 Maria şi Constantin Dipşe (2009)