Printre crengi de nemurire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:

Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.

Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.

Zgârie-mă pe pământul
Pielii mele de aramă,
Ară-mă încet cu gândul,
Leagă-mă cu o năframă.

Creşte-mi iarba în privirea
Verde, ce-o îndrept spre tine,
Tremur-o în nemurirea
Sângelui ce-mi curge-n vine.

Calcă-mă cu simţuri grele,
Rupe-ţi lanţurile toate,
Să te simt pe jumătate,
Simplă, între aripile mele.