Te-am văzut din depărtarea
gândului demult apus,
Ploii dăruind pădurea
calmului de nepătruns.

Am căzut sub ceru-ţi negru,
Ros adânc de amintirea
Celor ce cântau tenebru,
Căutându-ţi iar, iubirea.

Arde-mi frunzele cărunte,
Zboară-mi mintea cea de fum,
Luminează-n miez de munte,
Şerpuind, un tainic drum.

Flori de măr în păr ţi-am pus,
Din gutui am stors un must,
Murelor, în vin de-apus,
Dau acum un roşu gust.

Am nins cu frunze, cu petale am nins,
Pe iarba gândurilor noastre,
Cu raze de soare-am plantat necuprins,
Mareea visurilor toarse.

Am ţesut pânză, veşmânt am ţesut,
Domniei albe-a simţurilor noastre
Ca să cuprindă întru neînceput
Deplin, a sufletelor oaste.