… de la Seine,

… de la mer,

… du lac,

… du marasme,

C’est ici que je trouve

Mon dernier fantasme.

…bună pentru cocktailul de primăvară ce va să vină.

“N-avem de toate” era o vorbă. Asa e şi în pădurea Cernica în săptămâna asta a anului. Lipsă. De verdeaţă. Mă aşteptam să văd nişte brânduşe, dar acestea au fost înlocuite -  cu oarece succes – de ceva floricele albastre de primăvară, al căror nume imi scapă.

În schimb, abundenţa de frunze uscate ce captuşeşte solul este de-a dreptul descurajantă şi te face să te uiţi în sus. Ceea ce am făcut şi eu şi mi-a intrat soarele-n ochi, după cum se vede.

Azi-noapte am visat că am fost la vechea mea şcoală generală:109. În afară de o uşoară rezonanţă de spital, numele-i nu spune prea multe. Totuşi, acolo am avut parte de o învăţătoare extraordinară – doamna Weiner – şi de câţiva profesori grozavi, printre care Doamna Nistor (matematică) şi Domnul Petre Constantinescu (română).

Mi-ar plăcea să-i revăd, după 21 de ani.