Cotele apelor minerale ale ţării se vad la Tuşnad.
Cea imbuteliată e mai scumpă decât la Bucureşti, şi mi se pare normal, ca orice chestie anormală din ţara asta.

Cea naturală, curge din munte pe 2 ţevi de polipropilenă, cu fitinguri montate la cald, de nişte meseriaşi tot din Bucureşti, ca acolo sunt cei mai meseriaşi, nu-i aşa ?

Izvorul ?
Izvorul e 2, la care lumea cazată la hotelurile din era comunistă sau panzió-urile maghiare se duce cu religiozitate şi se adapă.
Conform sfatul medicului ? Ei, aş !
Cu vadra, ” ‘tusico, dă’ şi mie, ia şi tu în bidonu’ de 5 litri şi în sticla de Noroc“, doar apa minerala îmbuteliată costă, nu ?
Ce conteaza că piatra de la ficat se mută la rinichi şi că apa de la genunchi ajunge pentru o mini-cascadă ?

Am fost la Tuşnad-Băi, am baut apă feruginoasă şi ne-am semnat.
Rugină, vandalism şi limbi străine.
Szia !

Iarba verde, iarba fiarelor, iarba de leac, iarba dracului, iarba de Sudan, iarba mica, iarba rea, iarba rosie, iarba dulce, iarba uda, descult in iarba, saltea din iarba, iarba de mare, mai avem nevoie si de iarba !