Soarele de tinichea
marți, 18 aprilie, 2006Fără fiţe.
Fără comentarii.
Este soarele meu.
Şi al oricui se simte încălzit de el.

![]() |
Fără fiţe.
Fără comentarii.
Este soarele meu.
Şi al oricui se simte încălzit de el.

Oare de câte ori ai ocazia să schimbi macazul vieţii în mod esenţial ?
O dată ? Sau de 5 ori ?
Dar oare eşti conştient de aceste momente ?
Sau trec pe lângă tine neobservate, asemenea ţie, în societate ?
Ai ochii închişi şi faţa la perete ?
Observi ceva ? Realizezi ce vezi ?
Mai poţi privi în jos ? Dar în sus ?
Unde te situezi ? La mijlocul părţii de sus sau la mijlocul părţii de jos ?
“- La intersecţie !”

Cunoscuti si sub numele popular de “nervi”, au suparatoarea tendinta de a se inflama si scurtcircuita in conditii de suprasolicitare cu intrebari stupide.
In mintile odihnite s-au descoperit doar fosile de neuroni. Alaturi de nisip si resturi de creveti vietnamezi.

“Dar auzi! E plin pământul
De răsunete! Pe loc
Un balaur cât un munte
Vine-nfiorat ca vântul
Cu o sută de picioare -
Cu mugiri şuierătoare,
Şi-i c-un ochi de foc în frunte
Şi pe nări el varsă foc!”
George Cosbuc – Prahova – fragment

“Analizele de sange permit numararea celulelor sangvine si dozarea diferitelor substante care circula in plasma”, spune un tratat medical.
Azi m-am uitat prin microscop si am vazut globule albe, rosii, galbene, verzi si albastre.
Sa fie cele din urma de la sangele albastru ? De cate ori mi-am spart capul, m-am intepat sau m-am taiat din greseala in diverse obiecte ascutite, nici o picatura d-aia nobila nu s-a aratat. Poate ca stau ascunse in fortul imunitatii…
Si cele verzi, de la omuletii verzi de pe Marte ? Atunci de ce nu au antene ? Ca am inteles ca totu’ de pe planeta aceea are antena.
Chiar si Mars Pathfinder.
