Ce pozezi cand, desi e vreme frumoasa, nu ai timp sa iesi cu amicii la fotografiat ? Improvizezi, cauti chestii mici, pe care sa le poti folosi la lumina naturala, cea mai buna de altfel.

Precum un indian care vede prima data margele de sticla, am fost sedus de produsul industriei chinezesti care mi-a furnizat cei 10 metri de margele, dar de plastic. Cu alte cuvinte, indeajuns de multe pentru un trib intreg.

Azi, 30 de centimetri.

… de lapte vine azi cu metroul.
Ne tortureaza in fiecare zi, pe toate canalele, in toate ziarele, in toate statiile.
Ne instraineaza.
Si apoi provoaca diabet publicitar si duplicitar.

“- Un cent pe minut, un cent pe minut” spune reclama.
“Un gard pe zi” as parafraza eu, cu gandul la numarul echivalent de obstacole din cursa numita “viata”.
Si pentru ca aceasta necesita strategii similare celor din jocul de sah, nu pot spune decat ca finalitatea ei este MAT la Gard 7. Adica Duminica.

Am ales aces subiect azi pentru ca m-am gandit ca in felul acesta voi ademeni lumina buna sa se (re)instaleze in viata noastra.

Rasarit, curcubeu sau apus, lumina calda a dupa-amiezii sau cea orbitoare a verii sunt tot atea motive de optimism.

Si cum fara optimism nu se poate face fotografie, m-am gandit ca nu strica sa transmit ceva din al meu.

Cand totul se naruie si sperantele se sparg, ochii ratiunii refuza sa mai vada.
Mai apoi insa, incepi sa observi ca mai exista si alte culori decat cea a lumii tale dintai; si ca se combina, iar noua viziune este mai bogata si mai interesanta decat cea pe care tocmai ai pierdut-o.